Pentru că nu avea ce să mai pună în contul promisiunilor publice, dl. Ponta a ieşit în ultima vreme cu mai multe idei pe care am putea să le definim buimace. Dar cu multă indulgenţă. Pensiile pe card, spune Ponta, ca şi exemplu. De la Pocreaca până la Cucuieţii de Sus, de la Veneţia până la Augustin, se ştie că bancomatele duduie precum agricultura socialistă.
Printre alte idei mirifice care i-au împânzit discursul premierului în ultimul timp, precum brusturii pe un câmp de trandafiri plantaţi de Năstase şi Iliescu, se numără schimbarea legii Fondului Funciar sau, moţul de pe colivă, ideea de a confisca maşinile celor care încalcă legea. Faptul că la noi fondul funciar este vraişte, praf şi într-o continuă harababură, nu e nici o noutate. Dar să confişti maşinile celor care încalcă legea ridiculizează chiar şi codul absurdului lui Urmuz sau Eugen Ionescu. Credeţi că o „piţi”, o nepoată, o amantă sau vreun nepot de miliardar sau de ministru ar rămâne fără bolid dacă trece linia continuă? Ăştia iau amendă doar dacă ucid la semafor un autocar de turişti. În schimb, vorba celor de la Caţavencii, oamenilor fireşti, normali, ar trebui să li se ia şi papucii dacă nu trec strada când este verde la semafor.
Mai mult, pentru că tot îl ignoră lumea în ultima vreme, iar când eşti om politic acest fapt poate deveni o calitate, domnul Ponta s-a mai apucat să spună că românii au început să îl iubească pentru că este un producător de linişte. Este adevărat, guvernul său nu prea produce locuri de muncă, nu produce plus valoare, nu produce o mai bună imagine a ţării, nu produce nici măcar un kilometru onest ca preţ de autostradă, dar, spune el, produce linişte. Apăsătoare linişte.
Multă vreme l-am considerat - şi îmi permit ca idee pentru că, în mod legal şi măcar teoretic oficial pot gândi liber – pe domnul Ponta un epigon a lui Năstase. M-am înşelat. După toate d
