Judeţul Alba continuă să aibă localităţi neelectrificate. Motivul se datorează costurilor foarte ridicate ca urmare a situării satelor în zone greu accesibile. Documentele de arhivă surprind încă de la înfiinţarea judeţului, în februarie 1968, intenţiile autorităţilor privind extinderea sistemului de alimentare cu energie electrică.

Datele centralizate de autorităţi, la câteva luni după semnarea „actului de naştere“ al judeţului Alba, arătau că sute de de localităţi nu erau electrificate. Într-un referat al Consilului Popular Judeţean Provizoriu, din 6 noiembrie 1968, se propunea electrificarea a 247 de sate. Despre acestea se spunea că „sunt greu de electrificat, datorită aşezării lor izolate, a caracterului muntos şi a distanţelor foarte mari pe care sunt dispersate, ceea ce duce la un volum de investiţii (în medie 7.300 lei/gospodărie), la care se adaugă racordul de la reţeaua de joasă tensiune la clădire (estimat la 2.000 de lei), care depăşeşte puterea economică a acestora“.

În situaţia întocmită se propuneau spre electrificare un număr de 274 de localităţi, dintr-un total de 716. Cele mai multe sate şi cătune în care nu intrase „becul lui Edison“ erau în zona munţilor Apuseni: comunele Vidra - 25, Bistra - 19, Sohodol - 17, Avram Iancu - 17, Horea - 11, oraşul Cîmpeni - 13, Lupşa - 10, Vadu Moţilor - 9. Costurile pentru legarea celor 8.250 de gospodării la reţeaua electrică erau estimate la 62.300 de lei.

Electrificare pe banii locuitorilor

Într-un articol din iunie 1968, apărut în în presa vremii se face referire la electrificarea satului Mesentea din comuna Galda de Jos. „Întreaga lucrare a fost executată prin contribuţia voluntară a cetăţenilor, a cărei valoare se ridică la 70.000 lei. Sunt enumeraţi şi locuitorii care şi-au adus o contribuţie majoră la cărarea şi plantarea stâlpilor. Introducerea energiei electrice pe