În nuvela „Două loturi” a lui I. L. Caragiale, strania coincidenţă dintre numerele câştigătoare de la cele două loterii, care-i „ieşiseră” bietului Lefter Popescu exact „viceversa”, declanşează întreaga dramă a acestuia. Instituţiile organizatoare ale loteriilor erau „Societatea pentru fundarea unei Universităţi Române în Dobrogea, la Constanţa” şi „Asociaţiunea pentru fundarea şi înzestrarea unui Observator Astronomic la Bucureşti”. Aşadar, la 1898, anul în care e publicată nuvela în „Gazeta săteanului”, loterii organizau, în favoarea te miri cărui scop nobil, diferite instituţii, societăţi, asociaţiuni, comitete şi comiţii; ba, chiar şi diferite persoane, precum ipistatul din „D-ale carnavalului”, care oferea drept premiu porttabacul cu muzici – două! – şi pe care tot dumnealui îl câştiga. Altminteri, practica organizării de loterii se pare că vine de la chinezi, care aveau astfel de pre-ocupări încă din secolul al II-lea î. Ch.

Reglementarea activităţii de loterie şi trecerea acesteia exclusiv în sarcina statului se face prin Legea Loteriei de Stat, promulgată de Regele Carol I în 1906. Ulterior, au fost emise şi alte legi, ajungându-se la formula de azi a tragerilor loto. Iniţial, banii câştigaţi de Loterie mergeau către Fondul de Sănătate şi Ocrotire Socială, apoi, către alte fonduri, inclusiv de susţinere a activităţii sportive de performanţă.

Săptămânalul ploieştean „Tribuna – culturală, socială, politică şi informativă”, numărul 100, din 27 ianuarie 1941, publică un fel de scrisoare deschisă către „Onor public Ploieştean şi Prahovean”. Redacţia îi acordă o atenţie deosebită, tipărind-o cu chenar. Se vede treaba că apariţia în gazetă nu era pe gratis, pentru că, vorba aia, dacă Loteria nu o avea bani, atunci cine să aibă?!

„Ascultând dorinţa unanimă, Regia Loteriei de Stat a revenit la vechea Loterie pe cinci clase” – suntem anunţaţi de la