Pentru a-şi stinge datoriile istorice faţă de China, dar şi pentru a pune capăt unei dispute de frontieră care datează de pe vremea Rusiei ţariste, Tadjikistanul a acceptat să cedeze o parte din teritoriile sale Chinei.
De la declararea independenţei,în urma unor negocieri îndelungate cu Beijingul, Duşanbe a acceptat,să transfere Chinei o suprafaţă de 1.100 kilometri pătraţi. Acordul a fost semnat în iunie 2012 şi ratificat de parlamentul ţării în ianuarie a.c. În pofida criticilor, ministerul tadjik de Externe a afirmat că Tadjikistanul a obţinut o mare victorie diplomatică, deoarece, iniţial China dorea un teritoriu echivalând cu 20 la sută din cel al Tadjikistanului, iar acum este vorba doar de trei la sută.
Numai că, acest proces continuă şi, potrivit publicaţiei ruse “Nezavismaia Gazeta”, la cererea Chinei, Tadjikistanul ar mai fi cedat 20 de kilometri pătraţi, în zona de graniţă. Armata chineză a şi început să ocupe acest teritoriu care se află în jurul localităţii Murghob, în Regiunea Autonomă Badahsan.
Zona este situată în partea de sud-est a ţării şi este locuită majoritar de o populaţie şiită, aflată într-un conflict permanent cu guvernul tadjik. Scopul acestor grupări fundamentaliste islamice, se arată într-un comentariu al agenţiei ucrainene de ştiri UNIAN, este de a crea un stat islamic independent de Tadjikistan.
Este posibil scrie agenţia, ca preşedintele Emomalîi Rahmon, să se fi săturat de frecventele conflicte armate din regiune şi a decis ca, în schimbul creditelor oferite de China, să-i cedeze temporar teritoriul. Regiunea muntoasă este dominată de munţii Pamir unde se găseşte vârful Ismail Samani ( denumit odinioară “Comunismul”), cel mai înalt din fosta Uniune Sovietică .
Deşi în mare parte nelocuit, teritoriul este bogat în surse de minereuri pe care guvernul tadjik nu are posibilitatea
