Suntem sub umbrela NATO, ne antrenăm pentru un scut antirachetă, ne aflăm într-o Uniune Europeană tot mai şubredă, însă ne pierdem vecinii. Finala Eurovision 2013 a demonstrat încă o dată că România lui Traian Băsescu şi a coaliţiei care se cutremură la un sughiţ al lui SRS nu prea mai are prieteni la graniţe. Aşa cum era de aşteptat, votul la Eurovision a fost în mare parte unul politic, dat pe cumetrii şi afinităţi. Finlanda a votat cu Ungaria, Albania a fost încântată de melodia italienilor, iar fosta URSS a combătut la greu cu coaliţia ţărilor nordice. Cu mici schimbări, aşa este aproape la fiecare ediţie, deşi mirarea tuturor este întotdeauna nouă.

România a fost favorită înainte de concurs. pe toate forumurile, pe reţelele de socializare, Cezar The Voice era considerat surpriza Eurovision 2013. Momentul votului a demonstrat o realitate crudă. Vecinii de la sud, bulgarii, n-au mers în tandem cu noi. Ungaria speră să ne ia puncte la fotbal, nici gând să ne dea la Eurovision, iar Serbia a trecut peste Timoc şi a ajuns cu punctele tocmai în Rusia, acolo unde un celebru stratge american sugera la Realitatea TV să ne uităm şi noi cu alţi ochi. A fost, evident, pod de note muzicale peste Prut, conform tradiţiei, dar şi aici au existat voci care au spus că barterul nu a fost corect şi că două puncte s-au pierdut în eter. A început scandalul, victimizarea, însă după câteva zile se va mai auzi doar ecoul lui CTP imitându-l cu talent pe Cezar Ouatu, al 13-lea euro-cântăreţ al Europei. Se va auzi însă cu bruiaje pentru că opacitatea graniţelor vecine rămâne o realitate consolidată după Eurovision. It’s our life!

Suntem sub umbrela NATO, ne antrenăm pentru un scut antirachetă, ne aflăm într-o Uniune Europeană tot mai şubredă, însă ne pierdem vecinii. Finala Eurovision 2013 a demonstrat încă o dată că România lui Traian Băsescu şi a coaliţiei care se cutremură