Dupa ce au terminat de aparat saracia, liberalii si social-democratii au trecut la nevoi. Ale lor personale, caci trebuie sa fii bou sa te sacrifici la nesfarsit pentru altii.
Mai nou, tot mai ambitios si fara fereala, vectorii de imagine din linia a doua a conducerii celor doua formatiuni exprima un argument-avertisment in favoarea pastrarii intelegerii lor: noi suntem mai pe val!
Pesedistii afirma ca, fara ei, Crin Antonescu este fript. Au dreptate. Fara masinaria organizatorica a PSD, un infern care capata valoare abia in lipsa acestuia, si fara capacitatea pecuniara fantastica a partenerilor lor, presedintele Partidului National Liberal ar incheia inainte de termen activitatea sa propagandistica.
De partea cealalta, liberalii sustin ca, daca vrea sa-si bage mortul in casa, Victor Ponta nu are altceva a face decat sa-i lase la vatra, in Opozitie, si sa te tii atunci critici cu strigaturi! Si ei au dreptate. La cate greutati au ramas in calea guvernarii, a solutiilor simple si fara potential de risc care se cer luate de urgenta, un grup odihnit de activisti se poate transforma oricand intr-un grup de presiune caruia Victor Ponta i-ar face fata cu dificultate.
Si, totusi, daca punem pe coloane avantajele si dezavantajele situarii PNL in Opozitie, partea nasola este mai consistenta.
In primul rand, foaia de parcurs a USL a continut doua randuri: Ponta-premier, Antonescu-presedinte. Din punctul de vedere al socialistilor, caruta e plina cu saci. Au atat directorul general al companiei, deci decizia alocarii maslinelor, cat si departamentele fara potential de capital de imagine negativa. Astea, cele mai multe, sunt la liberali.
Cum jumatate de obiectiv este suspendat in viitor, tot ceea ce-i mai tine alaturi de liberali este cuvantul dat. Ceea ce in politica nu este o cucerire. Mai degraba un handi
