Atmosfera distinsă și relaxată, singurul semn de oarecare anormalitate fiind prezența în număr mare a camerelor de filmat și a presei, la care se adaugă câteva comentarii răzlețe cu privire la scrisoarea deschisă a reprezenanților cultelor. Așa s-a prezentat reprezentația de sâmbătă seara a piesei ”Dumnezeu e mafiot” de Nick Mancuso de la Teatrul Național Timișoara.
Publicul, cu vreo câteva excepții foarte tânăr, a văzut la intrarea în Teatru două mașini de intervenție, una a Poliției și alta a Jandarmeriei. La intrarea în sală, firecare din cei 50 de posesori de bilete a fost controlat să nu aibă asupra lui sau în geantă obiecte contondente. În fața publicului care a umplut Studioul ”Uțu Strugari” până la refuz, Doru Iosif a făcut un spectacol de zile mari.
”După părerea mea conținutul piesei nu are nimic de-a face cu blasfemia, e de fapt o radiografie foarte realistă a credinței în contextul unei globalizări cu efecte mai mult sau mai puțin pozitive. Dacă Dumnezeu “a toate făuritorul” e responsabil de tot ceea ce înseamnă creație pe pământ, atunci cine e responsabil de razboaie, cancere, lagăre de concentrare? Într-o lume a războaielor în care porunca “nu ucide” și-a pierdut sensul, prezența lui Dumnezeu pare redusă în condițiile în care creațiile lui distrug și se autodistrug iar verbul a (se) iubi primește conotații noi și valenţe care nu au legătură cu religia și credința. Goana dupa globalizare, după “trusturi, avioane și gagici personale” face din fiecare dinte noi făuritorul unei mici lumi, responsabil într-o formă sau alta de mizeria din univers, sub privirile unui Dumnezeu autoputerunic, în a cărui resposabilitate intra… tot. În concluzie, nu există Dumnezeu… în afară de Dumnezeu”, spune Adina B., unul din spectatori.
Amenințare: ”Nu vom renunţa pînă nu va fi pedepsiţi toţi vinovaţii de către lege”
A opta reprezentație a piese
