România este singura ţară din Europa de Est dispusă să-şi vândă infrastructura şi industria de care depinde siguranţa naţională. O analiză Wall Street Journal arată cum est-europenii sunt dispuşi să vândă de toate, iar exemplele sunt de genul: Polonia vine studiourile de film, Turcia caută un investitor care să îi administreze autostrăzile, iar alte ţări din zonă scot la privatizare ferme de animale, fabrici de ceramică sau centre de sănătate. România este cap de listă, cu CFR Marfă, cu combinate chimice, cu producătorii de energie, cu exploatările de metale rare, de sare, de ape minerale etc. Asta după ce a vândut deja sistemul bancar, sistemul de telecomunicaţii, ca să dăm exemplele de privatizare reuşită, dar şi combinatele de ciment, petrolul, gazele, distribuitorii de electricitate etc, ceea ce a creat dezechilibre imense pe piaţă. Firme mari anunţă că vor pune lacătul pe uşă în această vară, din cauza creşterii tarifelor la energie electrică şi gaze naturale.

Am urmărit zilele astea o emisiune de excepţie pe TVR 1, „Profesioniştii”, unde invitat era un mare artist gorjean, probabil cel mai mare dintre contemporanii noştri, Mihai Ţopescu, cel care face artă din sticlă. Las la o parte povestea sa de viaţă, interesantă şi pe alocuri incredibilă. Problema este că un mare artist a stins de ceva vreme focul în cuptoarele în care topea sticlă, din simplul motiv că factura de gaze ajunsese la 600 de milioane de lei pe lună. Dacă adăugăm salariile angajaţilor, taxele deloc mici către stat, alte cheltuieli de întreţinere, ne este clar de ce artistul a fost nevoit să închidă studioul.

Mihai Ţopescu este un nume recunoscut în Europa şi în lume. La el acasă, nu mai poate crea, pentru că un atelier de artă este la fel de sufocat de biruri ca şi o firmă oarecare. Povestea Mihai Ţopescu faptul că singura soluţie pentru a mai da viaţă unor opere acum este că înc