Așezământul numit Insula Speranței din localitatea sibiană Șelimbăr, județul Sibiu, a sărbătorit sâmbătă, 18 mai, 16 ani de la înființare. Situat la doi kilometrii de Sibiu, este locul în care Dumnezeu lucrează cel mai bine cu psihologii și psihoterapeuții pentru a „reda” viața femeilor care au căzut în patima băuturii sau a consumului de droguri.
De-a lungul timpului, peste 170 de femei din toate colțurile lumii au venit în așezământul condus de Crina Lupea, psihoterapeut.
O parte din ele au fost prezente și sâmbătă, într-una din încăperile casei, care a strâns la un loc preoți, rude, voluntari, femei aflate sub tratament și persoane care “s-au născut” a doua oară după ce s-au vindecat.
***
Atmosfera e ca într-o mare familie, apropiată de momente deloc ușoare. Fiecare ascultă discursurile persoanelor invitate, aplaudă, râde și se bucură sincer de reușita persoanei de lângă. E un moment de sărbătoare și asta se vede cu ochiul liber.
Cea care deține frâiele discuțiilor este Crina Lupea, prietena de suflet a tuturor. Stă în fața lor, în picioare și privește spre scaunele aliniate. Le îndeamnă, prietenește, să împărtășească fiecare cu ceilalți problema peste care a reușit să treacă, să-și arate fiecare mândria.
“Sunt Monica, sunt alcoolică și sunt foarte bine”
Se lasă tăcerea un moment. Femeile își frâng mâinile și niciuna nu găsește destul curaj. Se ridică, în cele din urmă, Monica. Poartă o rochie albastră și un sacou alb. „Vorbesc din două motive: unu, pentru că îmi place să vorbesc și doi pentru a vă da curaj”, își începe ea discursul.
“De 11 ani știu că am o boală, alcoolismul, de care nu o să mă vindec niciodată. Am avut câteva recidive, nu au fost deloc plăcute, dar am reușit. Vă spun că există speranță, vindecare, stare de bine. Singură nu aș fi putut să mă vinde
