Cezar Ouatu a facut si nu prea pui la Eurovision 2013. Din 2013 s-a ales cu ultimele doua cifre. 13 – locul Romaniei in muzica euro.
Sa fie cu ghinion? Sau e numarul norocos? E ca-n Romania. Nici prea-prea, nici foarte-foarte.
Eurovision n-a fost niciodata o competie a valorii muzicale absolute. Castigatorul este rezultatul unui vot mixt: politic si artistic.
Cata vreme nu vorbim de o alegere pur muzicala, ci de una in care intra criteriul prieteniei intre tari si popoare, trebuie sa admitem arbitrariul.
Melodia lui Cezar Ouatu n-a fost nici mai buna nici mai rea decat altele plimbate pe la Eurovisioane de predecesorii sai romani.
De data asta insa, am simtit mai mult decat oricand un sentiment subtil de respingere nationalista. Parca altadata n-a fost chiar asa.
Pe undeva, e si normal. Criza inraieste Europa. Asa s-a intamplat si in anii dinaintea celui de-al doilea Razboi Mondial. Hitler a fost produsul crizei economice. Saracia naste monstri, iar unul dintre ei este ultranationalismul.
Desigur, e inca mare diferenta intre acele vremuri si incordarea de acum. Dar niste asemanari exista.
E de-ajuns sa privim in Regatul Unit, unde isteria anti-imigratie a atins cote paroxistice.
Germania da si ea semne de intoleranta crescuta. Timid, dar sigur. Pe fondul asta, un “ciudat” precum Cezar Ouatu e prada sigura.
Iata doua mostre de exagerare media pe tema Eurovision 2013, care au facut din Romania oaia neagra a competiei in presa germana:
Televiziunea n-tv: “Un vampir cântă pentru România. S-au stabilit finaliştii. Printre ei se află şi un bizar român aparent însetat de sânge”.
“Românii trimit un vampir din Carpaţi în ţara secată de sânge a celor de la ABBA. Frumosul contratenor Cezar îmbrăcat într-un costum de Dracula tuna cu vocea sa înfricoşătoare “It’s my life”. Scene desprinse dintr-un film horror”
