În vara lui 1972 a luat avânt cariera nevestei lui Ceauşescu: a avansat director general al Institutului Central de Chimie şi i s-au deschis porţile Comitetului Central.

Peste un an, a urcat şi ultima treaptă către Olimpul puterii – Comitetul Executiv, „aleasă“ unanim la propunerea lui Bodnăraş. Lesa ţinută de Ceauşescu după reabilitările din 1968, îl obligase pe Bodnăraş la „iniţiative“ inacceptabile credinţei de „revoluţionar“.

Membru activ al Academiei de Ştiinţe din New York

Printre istoriile care circulau printre demnitari, aceasta se savura ca un banc reuşit despre viclenia lui Ceauşescu. Care l-ar fi chemat într-o zi pe Bodnăraş în cabinetul său, amintindu-i cât de urât şi de fără respect se purtase cu el Gheorghiu-Dej. „Acuma se pune problema să fie aleasă Tovarăşa în conducere“, a trecut Ceauşescu la actualitate. Cine n-ar vrea s-o propună?! Dar el, Ceauşescu, îi face lui Bodnăraş această onoare, a relatat momentul Ştefan Andrei (Lavinia Betea, Andrei Ştefan, „Stăpânul secretelor lui Ceauşescu. I se spunea Machiavelli“, Bucureşti, Adevărul, 2011).

Pe cai iuţi galopase jumătatea liderului român şi în „ştiinţa mondială“. Pragmatismul american s-a vădit şi în cooptarea ei, în 1973, ca membru activ al Academiei de Ştiinţe din New York. De-acum încolo, titlurile, medaliile şi traducerile în străinătate vor curge gârlă spre stupoarea mediilor culturale româneşti ignorante în mizele şi reţelele de influenţă din exteriorul ţării.

Bijuterii de firmă pentru Lenuţa

Din dosarele anchetei comandate de Ceauşescu după „fuga“ lui Ion Mihai Pacepa se întrevede climatul propice din România pentru germinarea unor noduli reproducători ai reţelelor mafiei brejneviste. Alcătuiţi din înalţi activişti de partid şi ofiţeri ai serviciilor speciale care promovaseră prin partid, urmărindu-şi propriul plan de carieră. Îl croiau şi ajustau după fiecare