Crin Antonescu şi-a pus ceasul să sune în decembrie 2014. Până atunci, se plimbă ca un somnambul pe acoperişul politicii. E greu să-l dai jos, fiindcă rişti să-l trezeşti. Ce le cuvântă liberalilor, de la înălţime? ”Suntem singuri împotriva lui Băsescu, a PSD şi a altor instituţii interne şi internaţionale!”.
Ce-l răscoleşte? Întâlnirea de la Palatul Cotroceni, din seara de 12 decembrie 2012, când s-a semnat pactul de coabitare. Întrebat despre întâlnire la câteva zile, pe 15 decembrie, de nişte ziarişti înfriguraţi, Crin răspundea fără teamă şi prihană: ”Înţeleg toate neliniştile. (...) A fost o întâlnire informală. Nu am nici un motiv să evit răspunsul, că nu am nimic de ascuns, nu a fost o întâlnire secretă, ci informală. Asta nu înseamnă pact, înţelegere, renunţarea la poziţiile publice adoptate (...) Nu înseamnă că eu sau alţi participanţi am făcut ceva ce trebuie ascuns. Întâlnirea a avut loc. Subiectul a fost cum se procedează mai departe. Punctul de vedere al meu şi al USL a fost că se procedează normal. Ponta va fi premier. Nu s-a cedat, nu s-a promis, nu s-a făcut nimic, nu s-a târguit nimic în schimbul acestui lucru (...) Faptul că noi am cedat ceva este un neadevăr. Ce am fi putut ceda? (...) Nu ştiu ce scria pe foile alea. Nu ştiu ce ar putea să scrie". Abia pe 11 ianuarie, tot sub tirul jurnaliştilor, începuse să-şi amintească vag că la mijloc ar fi fost vorba şi despre un document: "Nici întâlnirea, nici semnarea documentului nu aveau rost. Comportau riscuri de imagine şi nu merita. Asta a fost opinia mea, totuşi împărtăşeam convingerea, cu domnul Ponta, că trebuie să evităm o nouă criză. Oricum nu se întâmpla nimic, ţipa Traian Băsescu de două ori şi-l numea pe Victor Ponta premier".
Din toată istoria USL, mi-ar plăcea să văd un singur episod: ce a făcut Crin Antonescu în noaptea de 12 decembrie 2012 - de la ora 21.30, când a început
