Benicio del Toro a povestit pentru HotNews.ro mult mai mult decat s-ar fi asteptat un jurnalist de la o vedeta hollywoodiana. Despre pierderea mamei sale cand avea 9 ani, despre cum lupta pentru a-si tine mintea la un loc traind la Hollywood, despre cat de empatic se crede. Dar toate acestea au legatura cu filmul lui Arnaud Desplechin "Jimmy P. (Psychothérapie d'un Indien des plaines)", prezentat in competitie la Cannes, unde interpreteaza un personaj real, un indian vindecat in 1948 de psihanalistul francez de origine romana Georges Devereux.
Pe langa sansa de a obtine acest interviu (nu, nu a fost individual, dar cati obtin un interviu colectiv cu o vedeta americana din cei 4800 de jurnalisti acreditati?), am avut norocul sa il prind pe terasa vilei unde am facut interviul. Ma uitam la pescarusi si asteptam sa se faca ora, cand l-am remarcat in spatele meu. Venise la o scurta sedinta foto. Cum fotograful isi pregatise deja locul aducand tot ce era necesar, Benicio Del Toro a fost dragut si, desi statea cu spatele la mine, s-a intors scurt si a pozat si pentru mine.
La interviul care a urmat, actorul a raspuns cu amabilitate la cateva intrebari. Tuns destul de ciudat, ca un fotbalist german din anii 80, cu un inel mare pe deget, Benicio Del Toro se amuza uneori si vorbeste putin alintat, ca un copil care spune o ghidusie. Pare sincer si normal. De asta ne-am si permis sa depasim putin linia de demarcatie permisa de obicei in interviurile cu o vedeta americana.
- Ieri, la conferinta de presa, ati spus ca trebuie in primul rand sa intelegeti personajul pentru a-l juca, dar credeti ca e mai usor sa intelegem un personaj decat un om pe care il intalnim in viata de zi cu zi?
Oh, da. Personajul reprezinta doar un moment, un om reprezinta o viata
