„Deja suntem în faza avansată a democrației când grevele nu mai înseamnă decât spectacol ieftin pentru gură cască decât artificii de imagine care să le reamintească guvernanților că mai există și sindicate să arate opiniei publice câtă forță au sindicatele. Îmi pare rău pentru unii lideri de sindicat care cu adevărat cred în rolul lor însă pe unii i-a luat flama puterii intrând în jocurile murdare ale guvernanților. În ultimele două decenii puțini sunt cei dintre liderii de sindicat și demnitari ai guvernărilor care nu s-au pricopsit, având fiecare dosare de șantaj pe care-l scoatem când suntem supărați, fiindcă noi lucrăm, noi protejăm această țară, noi ne ocupăm de securitatea cetățeanului. Teatru, spectacol pentru prostime: noi ne facem că protestăm, ei se fac că ne rezolvă revendicările, dar nimic nu se schimbă. În acest caz amânarea protestului cu 30 de zile este legată nu de pretinsele reglementari ci de arșița care se anunță când cu sau fără ANRE, minerii vor deveni o prioritate în sistemul energetic național. Ce strategie se poate elabora la nivelul CEO? Constat cu regret și amărăciune ca directorii din ultimii ani din minerit și energie sunt niște sezonieri, sunt niște zilieri care gândesc doar la lumina de poziție a zilei de azi, deși ciclul de fabricație din minerit este de cel puțin 3-5 ani și ar trebui să gândească cu faza lungă. De ce nu se aplică regulile economiei de piață? De ce nu vindem energia electrică pe bază de cărbune la prețuri diferite (ca roșiile la piață) în funcție de cerere și oferta. Când nu e apă, când nu e vânt, când nu e soare sau pică Cernavodă și suntem solicitați, prețul să-l stabilească producătorul, nu neica nimeni din București. Putem să facem noi așa ceva când regulile sunt stabilite de cel din capul mesei, nu de cei care matură? Făină democrație! În sfârșit avem și noi dreptul de a fi de acord cu șefii”Nicu Bercea

„