Judecând după următorul tabel, România trebuia să câştige concursul Eurovision 2013: În 2009, poziţia de start în finală Eurovision a României era 22. În 2010, ţara cu numărul 22 din finală (Germania) a câştigat concursul.
În 2010, poziţia de start în finala Eurovision a României era 19. În 2011, ţara cu numărul 19 din finală (Azerbaijan) a câştigat concursul.
În 2011, poziţia de start în finala Eurovision a României era 17. În 2012, ţara cu numărul 17 din finală (Suedia ) a câştigat concursul.
În 2012, poziţia de start în finala Eurovision a României era 14. În 2013, ţara cu numărul 14 din finală - adică România - ar fi trebuit să câştige concursul. Nu l-a câştigat. S-a clasat tocmai pe locul 13.
În concluzie, s-a rupt „vraja”! Anul acesta numerele nu ne-au mai ajutat să prevedem câştigătorul. Oare de ce?Pentru că am avut, în concurs, un solist conştient de propria valoare.
Cezar Ouatu este un cântăreţ care nu dă greş cu vocea lui, el cântă impecabil, aşa cum a făcut-o şi în seara de sâmbată spre duminică, în finala Eurovision. Cezar a spus tuturor, impostat şi clar, „It's my life”, acceptând să intre într-o altă lume decât cea care-l cunoaşte şi-l apreciază, riscând să fie măsurat şi comparat, judecat şi discutat.
Cezar a avut ocazia să mai înveţe un lucru: că e important să fii cu picioarele pe pământ când eşti în competiţii în care succesul tău depinde de votul publicului, mai ales dacă nu mai eşti în „rama” care te-a pus în valoare până acum.
Nu ştiu dacă cineva i-a spus ce riscuri îşi asumă, însă, atitudinea defensiv-agresivă pe care a căpătat-o în ultima perioadă, ca urmare a atacurilor pe care le-a primit în plină sensibilitate şi stres competitiv, ne-a arătat că nu este de piatră. Dincolo de vocea înaltă şi puternică, este UN OM. Şi fiecare om e lăsat pe lumea asta cu un rost, niciunul nu e mai puţin important, fii
