Incidentul Mircea Marian mi se pare un semnal de alarma, semnul unui derapaj pe care daca nu-l oprim acum ne va duce la incidente de tip Anna Stefanovna Politkovskaia. Si nu cred ca exagerez cu nimic.
Jurnalistul Mircea Marian, de la EVZ, a fost injurat si amenintat in plina strada pentru opiniile sale. Atat si nimic mai mult i-a putut reprosa autorul acestei agresiuni, din fericire doar verbale. Nu stiu daca a fost pus sau nu sa o faca.
Sigur, Mircea Marian apare la televizor, dar eu imi amintesc si cum au nimerit minerii veniti din Valea Jiului, dintre care unii poate nici nu calcasera pana atunci in Bucuresti, sediile partidelor istorice de parca ar fi avut GPS.
Mai degraba cred ca asupra lui Mircea Marian a fost exercitata o tentativa de intimidare ordinara. Sa ne amintim ca la putin, foarte putin timp dupa venirea la putere a USL, emisiunea realizata de el si Ioana Lupea la TVR Info a fost eliminata fara explicatii.
Dar intimidarea nu este doar la adresa domniei sale, ci asupra tuturor celor care-si permit sa aiba o alta opinie decat cea convenabila establishment-ului politic, in sens larg, pentru ca nu ma refer aici strict la actuala putere, ci la diversi poli de putere. Este un indemn clar, deocamdata doar verbal, de a pune batista pe tambal, de a lasa tonul cu o octava.
Dar sa zicem ca ma insel si agresorul nu a fost trimis, platit de nimeni, nu a fost si el un fel de invatoare Anghel sau vreun stegar de la Piata Universitatii. Sa zicem ca omul acela chiar este revoltat de opiniile lui Mircea Marian. Sa nu-l citeasca. Sa nu-l urmareasca la televizor. Are la dispozitie mai toata presa romaneasca. Intactul este probabil visul vietii lui. De ce dezacordul trebuie exprimat violent?
Pentru ca acesta este exemplul care se revarsa zilnic de pe toate ecranele si din gurile tuturor politicienilor
