Unul dintre semnele schimbării din România este și acela al modelării etichetelor unor orașe, care, spre exemplu și noutate, au devenit centre universitare. Orașe în care nu fuseseră universități, orașe din care tinerii plecau, adesea, foarte departe, pentru a-și face studiile, sau, pur și simplu, care nici nu gândeau la viitorul lor academic, sunt acum centre universitare. Unul dintre ele este Aradul.

La numai 50 de kilometri de Timișoara (cu tradiție universitară), Ardul și-a construit un drum academic propriu, are două universități, dar numai una este privată. Cel mai greu într-un mediu privat este veșnica presiune a descoperirii elementelor noi, cele creative, care să fie nu doar ale vieții teoretice, dar și ale vieții pragmatice, pentru că o universitate privată este și un mare laborator pentru cercetare, dar este și o mare încercare pentru progresul propriu, material. Și aici se așteaptă burse, granturi, premii, reprezentări la conferințe prestigioase, lectori de onoare, titluri academice, profesori speciali, conferințe cu parteneriate celebre. Nu vreau să aduc nicio atingere eforturilor universităților de stat, dar în România universitățile private s-au impus cu mare efort, în general. Dacă ceva a fost de criticat, au fost criticate cele private, deși dețin sute de mărturii din partea studenților care au exprimat recunoștința pentru calitatea cursurilor din universități private, dezamăgiți de multe eșecuri, prin neprezentarea la cursuri a multor profesori din mediul ”bugetar”, la fel multele cazuri de plagiat din cărțile folosite la universitățile ”bugetare”, prin comparație cu cele din mediul privat… În fine, nu doresc să fac un inventar prin comparație, dar am fost impresionată de calitatea participanților la un eveniment academic de mare succes, la Arad, la Universitatea de Vest ”Vasile Goldiș”, Zilele Academice ale Aradului. Parteneriate