Probabil că francezii ne-au crezut lipsiţi de gena umorului după ce s-au trezit, urmare a unor glume despre români făcute într-o emisiune cu păpuşi, cu ameninţări de petiţii ale ambasadei României şi memorii ale CNA-ului. Dacă suntem un popor care nu ţine la glume, mă întreb de ce indignarea care a urmat anecdotelor făcute pe seama lui Cristian Mungiu nu s-a mai repetat şi în cazul lui Cezar Ouatu, reprezentantul României la Eurovision.

”Orice bărbat de succes are, sub fusta lui, o femeie”, a spus Petra Mede, prezentatoarea galei Eurovision, după ce a văzut pentru prima dată prestaţia lui Cezar Ouatu. Iar în timpul finalei, comentatorul de la BBC şi-a rugat telespectatorii să scoată din cameră copiii şi animalele pentru că urmează reprezentantul României. Nu numai că n-am auzit ca vreo instituţie din ţară să se oripileze de glumele făcute pe seama celui auto-supranumit ”The Voice”, dar la o glumă a străinilor se adunau câteva sute ale noastre. Pe paginile de internet ale ziarelor şi pe reţelele sociale sâmbătă seară a fost concurs de ”cele mai bune glume despre Ouatu”, majoritatea fiind de netranscris. Aleg aici doar două ”miştouri” inofensive, făcute de români: ”E bun de schimbat becuri pe cataligele alea” (Vlad Petreanu), ”A venit şi momentul în care iubirea de ţară ne cere să fim surzi” (Lucian Mândruţă).

Indicele de amuzament european pe seama contra-tenorului român a atins un nivel nebănuit în timpul galei, acesta fiind aproape la fel de mult ironizat precum Bonnie Tyler, despre care britanicii au scris inclusiv că poate să ia puncte la Malmo doar dacă pleacă beată cu maşina şi o opreşte poliţia.

Aşadar, în timpul Eurovisionului, am fost alături de britanici printre cei care au făcut concurs de glume din cel mai mare spectacol continental de muzică. PIB-ul umoristic a fost apropiat de cel al britanicilor, un popor care râde gros şi cinic de to