Există servicii medicale pentru asiguraţii în sistemul sanitar de stat, aceleaşi pentru toţi contribuabilii, şi chiar pentru multe alte categorii care nu contribuie, există învăţământ gratuit până la clasa a X-a, sistem de compensare a medicamentelor, şanse egale la accesarea fondurilor europene, tot şanse egale la obţinerea unui bilet de tratament pentru pensionari, sau la obţinerea unui loc de muncă în sistem public pentru orice tânăr etc. etc. Te adresezi, te înscrii, aplici, depui, respecţi regulile clare şi beneficiezi de tratament egal. Primeşti postul dacă eşti mai bun decât ceilalţi, beneficiezi de toată atenţia şi competenţa personalului sanitar pentru că eşti un pacient ca oricare altul, îşi poţi înscrie copilul la ce şcoală doreşti, doar respectând regulamentul, iar dacă ai un proiect bine făcut, ai toate şansele să primeşti finanţare. Cine mai crede într-o asemenea teorie nu e neapărat naiv, e doar mai predispus dezamăgirii decât cei trecuţi prin astfel de experienţe. Nu e cazul să punem din nou în discuţie cum eşti tratat în spital dacă te recomandă cineva şi ce se întâmplă atunci când nu. Cei cu copii de vârstă şcolară măcar aţi auzit, dacă personal v-aţi înscris copilul fără probleme, prin ce au trecut alţi părinţi dorind neapărat şcoala X, profesorul Y. Nu doar cum şi-au schimbat, anul trecut, domiciliul în acte, pentru a intra în raza teritorială a şcolii, sau cum au spus că viitorul elev stă la bunici, care bunici stau lângă şcoală, pentru că asta e legal, ci şi ce altceva a fost nevoie să facă să-şi înscrie copilul cu succes în primele etape.

„Nu toţi suntem egali, asta e viaţa reală!”, îmi spunea săptămâna trecută un farmacist, comentând care sunt şansele să ai acces la medicamente bune, nu copii ordinare. În acest caz, dacă se găsesc pe piaţă, să ai bani să acoperi diferenţa între valoarea compensată şi preţul produsului pe care