Invitându-l pe generalul Alexandru Grumaz, liderul unui think tank aparte, cu conexiuni specifice în comunitatea euroatlantică, ca să comenteze afirmaţiile pesimistului de serviciu, George Friedman, la care a asistat, în sediul BNR, am avut parte de o prezentare exhaustivă a unor evoluţii geopolitice viitoare, în care cele două state româneşti contează pe harta lumii - cea de la Pentagon.

Interviul cu Alexandru Grumaz este marcat de rigoarea militarului, care a avut şi o experienţă diplomatică în lumea puterii ce suflă acum în ceafa Statelor Unite ale Americii, respectiv China. O ţară care îşi gândeşte evoluţia cu surâsul pe buze şi planuri clasificate, etapizate pe deceniile viitoare.

Răspunsurile oferite, la câteva întrebări esenţiale, indică necesitatea de a privi alocuţiuni relativ excentrice, precum aceea a lui Friedman, într-un context mai larg, deloc ostil evoluţiei constructive a arealului românesc, încă politic segmentat de Milcovul de azi - Prutul.

Din comentariile făcute, apropo la afirmaţiile celui care editează STRATFOR, se vede că interlocutorul meu şi-a însuşit, din perioada trăită, ca diplomat român, la Shanghai, o cugetare a celebrului Sun Tzu:"Chiar şi cea mai bună sabie, aruncată în apă sărată va rugini în cele din urmă."

CÂND RUŞII AR IEŞI PE UŞA DIN DOS

Domnule general Grumaz, la ce riscuri, generate de axa Moscova-Berlin, s-a referit George Friedman?

În viziunea lui Friedman au fost două momente, recente, care au marcat actuala situaţie internaţională.

Este vorba de atacul forţelor armate ruse asupra Georgiei, în august 2008, şi falimentul băncii Brothers Lehman, în luna septembrie a aceluiaşi an.

Intervenţia militară rusă în Georgia a lăsat fără replică, cu excepţia unor declaraţii de dezaprobare, comunitatea internaţională şi a arătat resurgenţa Rusiei în fosta zonă de influenţă.