Mister Irimia ăsta făcu exact ca motanu' când dă de peşte, se linse pe bot şi zise să mai tragă o tură, la o dezlipeală pe la olteni.
Şi mă tot certa lumea prin urbe, că nu mai scriu nimic pe-aci. Adevărul e că nici nu am prea mai avut subiecte, până asta-seară (n.r. sâmbătă seara). Când mâna cu condeiu, ca să îl parafrazez pe Voiculescu, nu mai rezistă.
Da’ să vă zic de la început. Veste mare, vuiet mare. Vine K1 din nou la Craiova. Dă-i nene şi scrie şi dă la TV despre asta. Promovează-i sănătos că na, eveniment pentru oraş. Totul gratis. Curseră râuri de cerneală, kilometri de bandă pe casete, că să facem promovare la oameni. După ce ne chinuirăm, astă-seară, marea gală. Locurile presei, într-un colţ. Nu vedeam absolut nimic. Hotărârăm să ne mutăm. Ne mutarăm. Ne lua în pene o mimoză, care spunea repetitiv: “să vă mutaţi, vă rog, că nu eu decid”. Păi adu-mi Doamne iartă-mă pe unu’ care decide, nu mă înnebuni de cap că tu nu decizi. Apăru şi mimoza cu numărul doi, care începu să ne explice că trebuia să mergem la ea, să ne prezentăm că suntem de la presă. Eu nu ştiu unde au învăţat aştia organizare, da’ la evenimente din astea, Gogu vine la presa să se prezinte, nu invers, pentru că Gogu e unul singur şi noi suntem minim 20. Unde mai pui că suntem într-un singur loc toţi. Îi explicarăm cum stă treaba, doar ca să ne răcim gura de pomană. Nu am siguranţa că a priceput ceva. Apoi, începu distracţia. Nu aveam voie să filmăm decât din locul de unde ne aflam. Ca să înţelegeţi, eram undeva într-o laterală a ringului, iar când voiam să filmăm, o mare macara a EuroSport-ului era fix în cadrele noastre. Dădurăm să ne mişcăm. Un ceafă lată, cu încă unu’ pe care mai bine îl săreai decât să îl ocoleşti, hop că nu putem să filmăm decât din colţ. Şi de-aici, dă-i distracţie. Ia de-i explică lu’ ceafă lată că nu poţi lua cadre. Crize de nervi. Se aşezară în faţa camerei,
