Întrebare: Deci pot exista succese economice şi fără muncă?
Răspuns: Desigur. Unul din pilonii care a susţinut economia sovietică era şi folosirea muncii robilor. Exact ca şi naţional-socialiştii. Deţinuţii lagărelor germane erau adunaţi pe baza apartenenţei la o naţiune sau din considerente politice, cărora li s-au alăturat prizonierii de război. Aşa s-a întâmplat şi în cazul Gulagurilor. În Corea de Nord şi China şi în prezent există lagăre de muncă, cu toata încuviinţarea apărătorilor drepturilor omului din Occident.
Î.: Cum a început această “nebunie economică” a căror victime suntem în prezent?
R.: A început cu Renaşterea când, din punct de vedere spiritual, s-a inversat direcţia jertfei, sau exprimat mai clar, prin îndepărtarea de Dumnezeu, printr-o abordare exclusiv materialistă a tuturor problemelor şi astfel economia – care de altfel este o activitate importantă pentru om – a subordonat tot ce este sfânt: naţiunea, familia, credinţa, artele, educaţia, sănătatea etc.. Este cea mai importantă boală economică a perioadei pe care o trăim.
Î.: Ce rol economic negativ a jucat lupta împotriva credinţei?
R.: Totul a început cu Elisabeta I şi a continuat cu Revoluţia franceză, care a cerut sângele a sute de milioane de martiri. A fost închis cerul de oameni, a fost lipită gândirea de pământ şi orice principiu mai înalt a fost extirpat sau a fost etichetat ca fiind “depăşit”, a fost făcut de râs, a devenit ca un dat obligatoriu în gândirea oficială depărtarea de Divinitate, şi prin aceasta omul a devenit un câine bine dresat şi a fost adus la nivelul de gândire a unui calculator, deci fără suflet.
Î.: Ce rol are în acest marasm economic ascunderea adevărului?
R.: Societăţile străbune erau conduse de credinţă, de recunoaşterea Binelui. Boala economiei se ascunde şi în necunoaşterea rolului banului, car
