Chiar nu am nici o idee de ce a fost inventată atât de târziu. Prima valiză pe rotile a apărut în comerţ abia în 1972. Patentul datează din 1970 şi îi aparţine lui Bernard Sadow, un american. De atunci, mai toată lumea foloseşte valizele pe rotile fără să se gândească la una dintre consecinţe: dispariţia aproape completă a cărăuşilor de bagaje din hoteluri sau din aeroporturi. Sigur, mai există câte unul aici şi altul acolo. Însă nimic nu se compară cu situaţia de dinante.
Alături de cărăuşii de bagaje aproape că au dispărut şi hamalii din porturi. Ce le-a venit de hac acestora este containerul. Înainte de inventarea şi de generalizarea containerului modern, de marfă, încărcarea şi descărcarea se făceau, de regulă, cu spinarea. Muncă grea, pentru care este nevoie de mulţi oameni.
Cărăuşii de bagaje şi hamalii sunt doar două exemple de meserii pe cale de dispariţie. Altele au dispărut complet. Nu cred că mai există, spre exemplu, nici un lustragiu. Când eram copil îmi amintesc un lustragiu foarte pitoresc undeva la intrarea gării din Constanţa. Era coadă la serviciile sale (vara, desigur). La fel, nu cred că mai există vreun bărbier. Acum te razi la frizer sau, de regulă, acasă, cu un aparat din plastic.
Unele dintre aceste schimbări se petrec repede, în timpul câtorva decenii sau ani. Ţin minte că în 1992, înaintea apariţiei telefonelor mobile, cineva din Bucureşti m-a căutat. Plecat de acasă, eu eram atunci într-un mic oraş prahovean. A sunat la "centrală". I-a spus centralistei pe cine caută şi cam pe unde ar putea fi împricinatul. În câteva secunde avea legătura cu o vecină a părinţilor mei şi, de acolo, cu mine. Acum centralistele sunt, majoritatea, istorie. Există, desigur, acele "call-centers", însă acolo îţi răspund roboţii. În ultimul timp, doar ei par să nu aibă probleme să găsească de lucru...
Istorie au devenit şi dactilografele.
