„Oi, oi, oi, oi,etc…”
…Şi aveau dreptate: oi. Din orice punct de vedere am privi, vom vedea că este „oi” şi ca originalitate de turmă, dar şi ca durere pricinuită oricărui neuron sănătos, expus la această incantaţie lugubră.
Uşurătatea moravurilor vine din cea a minţii. Iar minţile uşoare se găsesc, paradoxal, în capetele cele mai grele. Când zic „uşor”, nu mă refer la simplitate şi nici la capacitatea minţilor de a zbura, ci mai degrabă la slăbiciunea care împiedică minţile în cauză să depăşească blocaje şi obstacole, dar şi situaţii extreme precum Delirium Tremens sau sevraj cauzat de lipsa drogurilor. Despre capetele grele cred că nu are rost să mai explic, căci cu toţii cunoaştem bolovani…
Despre moravuri, însă, poate că ar fi necesar să adaug câte ceva. Bănuiesc că toată lumea s-a gândit automat (căci aşa gândim de obicei, ca un automat), că urmează să mă refer la femeile uşoare. Ei bine, cam despre asta este vorba, numai că, din punctul meu de vedere, nu există doar femei uşoare, ci pur şi simplu oameni uşori sau uşuratici. Evident că treaba asta nu are nicio legătură cu numărul kilogramelor.
Dar oare ce este un morav greu? Este ceva dificil de atins: pentru unii este starea de iluminare, pentru alţii spălatul pe dinţi. Pentru unii este greu să se trezească dimineaţa, pentru alţii să se trezească din beţie, iar pentru cei mai mulţi, să se trezească, pur şi simplu. Şi cum să te trezeşti când vine vara, anotimp în care nu este deloc la modă să dormi? Anul trecut am scăpat ieftin, doar cu Conecter şi Velea. Acum avem o colecţie întreagă de exemplare nereuşite care se schimonosesc a cântec.
Prostia se repetă. Profitaţi de ofertă!
Întâi a fost palmierul. Apoi telegondola. Acum, Rio de Janeiro, Saint Tropez şi Inimă de ţigancă pot fi întâlnite îmbinându-se în mod ingenios chiar pe malul Mării Negre. Nici timpul nu mai e ce a fost, ş
