Nimic mai frumos decat Jazz ul... Pentru cei care au hotărât să se dedice ascultării acestei muzici, despre care se spune ca ar fi cea mai liberă formă de exprimare muzicală, lucrurile sunt limpezi.
După ce ai devenit ascultător cu experienţă, tot ceea ce se cântă în afara de Jazz, (cu excepţia muzicii culte), devine, cumva, evident uşurel; muzică drăguţă, care poate fi ascultată în orice împrejurare: când ştergi praful, când faci duş sau când te afli într-un restaurant, bar, etc. Sigur, există (şi) muzica aceea, al cărui stil nu contează, şi care la re-ascultare face ca diferite momente speciale din devenirea noastră să apară din memorie mai emoţionant, mai pregnant; aceasta este, cumva un patrimoniu afectiv al fiecăruia, ritualul de însoţire al amintirilor. Mai ales al momentelor vieţii noastre care "ni s-au dat" şi le-am ratat, neluând în seamă adevăratul lor inteles. Un amestec de regret şi nostalgie...
Revenind: Clujul avea nevoie de "Napoca Jazz Festival", încheiat cu un fulminant succes ieri, într-o noapte de diamant, la Casino, în feeria parcului central. Avea nevoie mai ales pentru că elita oraşului avea de ales între prăfuitele petreceri oferite de Oficiali la sărbătorile naţionale şi petreceri benigne şi lipsite de ştaif, imaginate cu bunăvoinţă în diverse ocazii, de mai mare sau mai mică importanţă unde te duci doar ca să "bifezi" invitaţia. În astfel de ocazii ai neplăcuta surpriză de a suporta lipsa de eleganţă, izul de transpiraţie, şosetele albe de frotir, costumele "culoarea şoricelului" purtate cu obstinaţie seara, cămăşi cu mânecă scurtă şi cravată. Sau decolteuri exagerate, şunci abundente strânse în materiale supraelastice, mini-uri provocatoare care se potrivesc ca nuca-n perete cu ocazia, coafuri cu "sarmale" sau rochii grele, sclipitoare asortate cu rujuri şi machiaje groteşti care îţi crapă privirea în şaisprezece. Las la o p
