Fiindca tot vorbim despre o Constitutie revizuita, sau despre o noua Constitutie, este obligatoriu sa facem o analiza a ceea ce inseamna legitimitatea intr-un stat. Pentru ca legitimitatea nu este un moft. Si chiar esenta lucrurilor. Este ceea ce asigura, intr-un fel sau altul, raportul intre institutii. Cum poate fi impartita legitimitatea pe care ne-o dau cetatenii? Ironia sortii face ca multi dintre cei care lucreaza pentru noua lege fundamentala sa fie monarhisti. Si, cu toate acestea, la capatul stradaniei lor, va iesi o republica. Dar ce fel de republica?

Pentru a intelege mai bine de ce legitimitatea este cheia intregului sistem, incep prin a afirma ca monarhia ar rezolva raporturile de legitimitate. Pentru ca, in aceasta ipoteza, nu ar exista nicio suprapunere. Monarhul ar avea un anumit tip de legitimitate, fundamental diferita de legitimitatea Parlamentului. Singurul accident, care ar putea surveni, ar fi daca Monarhul ar avea posibilitatea sa profite de o anumita conjunctura interna si externa si sa instaureze o dictatura regala. Dar aceasta ar fi exceptia, iar nu regula. Atat timp insa cat vorbim despre o republica prezidentiala sau semiprezidentiala, legitimitatea conferita de popor va fi impartita intre Parlament si o persoana care timp de doua mandate reprezinta statul roman.

Daca in Romania ar fi instaurata o republica prezidentiala, atunci legitimitatea si, respectiv, atributiile ar fi repartizate intr-un mod fara echivoc. Cea mai mare legitimitate si, respectiv, cea mai mare putere ar avea-o Presedintele care ar putea beneficia de multe atribute de natura executiva, mergand chiar pana la sistemul american in care el este si prim-ministru. Si raspunde, in aceasta calitate, doar in fata alegatorilor, iar in intervalul dintre momentele electorale doar in fata Parlamentului. Daca, dimpotriva, statul roman ar fi definit drept o repub