Un ilustru cavaler al istoriei nationale, academicianul Gheorghe Buzatu s-a ridicat la Dumnezeu, intru slavirea neamului sau.
Luni, 20 mai 2013, la amiaza, marele dascal de identitate nationala si permanentul competitor in lupta pentru adevarurile incomode ale natiei sale a cazut la datorie, in atelierul de cercetare de la de la Centrul de Istorie si Civilizatie Europeana – Iasi al Academiei Romane, alaturi de colaboratori si inconjurat de cartile si manuscrisele sale. Pe 6 iunie ar fi implinit 74 de ani.
In noaptea ce a precedat plecarea dintre noi a blandului om, la ora 00,57 mi-a trimis un ultim E-mail din lunga serie a corespondentei cu care m-a onorat in jumatatea de an de cand ne-am cunoscut personal. Peste sase ore si trei minute, punctual cum a fost intreaga viata, a intrat in biroul de lucru, sa-si continue temerara opera de cercetare si reabilitare a a adevarurilor istorice ascunse, falsificate, confiscate ori negociate la masa invingatorilor vremelnici, in batalii inca nedecisive ale marelui razboi pentru istoria adevarata a romanilor.
Inainte de toate, istoricul Gheorghe Buzartu a fost un spirit temerar care, in conditiile dificile ale perioadei regimului trecut si-a asumat riscurile investigarii subiectelor “tabu”, care atrageau automat punerea cercetatorilor la index.
Cercetarile sale in arhivele occidentale, preponderent din S.U.A., au relevat fapte de reala demnitate nationala, de care cei care au scris istoria celui de al doilea razboi mondial nu au tinut seama.
Dupa 1990, profesorul Gheorghe Buzatu a fost deschizator al adevarurilor secrete ascunse in arhivele de la Moscova. Si de aceasta data, interesul sau a fost tot pentru subiecte pe care nici-o parte oficiala nu le-ar dori transate, astfel ca trecutul sa nu ne mai rezerve surprize in viitor.
Finalitatea intreprinderii temerare a cercetarii istoriei secr
