Economia Japoniei a reuşit o performanţă remarcabilă în T1 2013: a înregistrat cea mai mare creş-tere la nivelul grupului G7. După publicarea creşterii anualizate de 3,5%, Reuters scria că aceasta "arată primele beneficii ale politicilor guvernului condus de Shinzo Abe".
Extinderea programului de stimulare fiscală a economiei a fost însoţită de relaxarea monetară fără precedent promovată de noul guvernator al Băncii Japoniei, Haruhiko Kuroda.
Cunoscut tot mai mult în presa internaţională sub numele Abenomics, programul combinat de relaxare fis-cală şi monetară are ca scop creşterea consumului intern şi a exporturilor, pe fondul unei deprecieri semnificative a yenului.
Partea cu deprecierea se des-făşoară conform graficului, în condiţiile în care moneda Japoniei s-a depreciat semnificativ faţă de dolar în ultimele luni, depăşind recent pragul de 102 JPY/USD, de la circa 77JPY/USD în octombrie 2012. Corelat cu deprecierea monedei, indicele Nikkei 225 a depăşit recent pragul de 15.000, dar mai are un drum destul de lung până la maximul înregistrat în decembrie 1989, de circa 39.000.
Statele Unite şi ceilalţi parteneri din G7 au "acceptat" explicaţiile Japoniei privind deprecierea accelerată a yenului, încercând să nu priveas--că drept "depreciere competitivă" această ultimă încercare disperată pentru creşterea exporturilor.
Din păcate, alte ţări din Asia nu sunt la fel de înţelegătoare. Ele au răs-puns cu noi reduceri ale dobânzilor de politică monetară, "încălzind" semnificativ războiul valutar din acea parte a lumii, deoarece privesc deprecierea yenului ca pe o agresiune economică.
(continuare în pagina 14)
Dacă yenul îşi face datoria şi se depreciază, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre randamentele obligaţiunilor japoneze. În ultimele zile s-au înregistrat mai multe opriri ale şedinţelor de tranzacţionare de la Tokyo,
