Profesionistul Mihai Milian nu are stare şi-i delectează pe tulceni cu o nouă lucrare documentată cu mania lucrului fără cusur.

La scurt timp după apariţia cărţii „Panait Cerna. Pagini alese”, ediţie pe care a îngrijit-o şi pentru care a scris „Cuvântul înainte”, fostul şef al secţiei Etnografie şi Artă Populară, din cadrul Institutului de Cercetări Eco – Muzeale Tulcea, lansează „Monografia lui Jean Bart”, „Volum comemorativ la împlinirea a 80 de ani de la moarte”.

Cu migala cercetătorului ştiinţific prea experimentat ca să-şi altereze truda cu comentarii de natură să descumpănească, Mihai Milian împarte judicios cartea. „Viaţa” cuprinde trei subcapitole – „Părinţii”, „Eugeniu Botez” şi „Familia scriitorului”, urmează o secţiune fotografică, apoi „Rolul lui Eugeniu Botez în cadrul Comisiei Europene a Dunării, alte fotografii şi facsimile necesare, capitolele „Jean Bart. Opera” şi „Jean Bart şi revistele de marină”, facsimile, „Printre scriitori”, „Eugeniu Botez şi mişcarea socialistă”, iar fotografii, „Încheiere” înainte de „Referinţele critice”, despre Bricul Mircea şi Sulina.

Iar fotografii şi, înainte de bibliografie, … de pe un vas imaginar, pe apele din preajma Sulinei, Mihai Milian încheie cu îngrijorare volumul, pe ultima pagină trăgând clopotul de alarmă prin aranjarea unei pagini de manuscris din schiţa finalului romanului „Europolis”: „Sulina moare. Nu mai vin vapoare. Portul aproape gol. Dragele lucrează, digurile se prelugesc. Bancurile de nisip cresc. E în agonie. Viaţa se retrage din acest corp. Se întreţine cu baloane de oxigen”.

Vizionar, poate într-un acces de optimism regenerativ, Jean Bart avea să împlinească profeţia în forma definitivă a romanului: „Poarta Sulinei se închide complet şi pentru totdeauna. Omul se retrage învins în luptă cu natura. Încearcă să deschidă o altă gură a fluviului. Sulina abandonată, dispare ca