Când eram copii ne cumpăram brățări cu numele noastre atunci când mergeam în excursii. Era „cool” să-ți arăți numele la încheietură, de parcă puteai să te prezinți cuiva întinzând mâna spre ochii lui. Am crescut și s-a hotărât că avea importanță să porți lanț/brățară/inel cu însemnul tău zodiacal. De parcă prostia asta stelară a contat vreodată în relațiile interumane. Ș-apoi, ani mai târziu, Coca-Cola a reinventat prostia egocentrismului, tipărind pe etichete nume: „Împarte o Coca-Cola cu Marinel” (de exemplu). Și lumea a-nceput să se calce pe opinci la magazine căutând sticla cu numele lor. Lucru care-i stupid din următoarele motive: 1. Să bei dintr-o sticlă pe care-i numele tău nici măcar nu se pupă cu idea de campanie. „Împarte o sticlă cu X-ulescu” nu înseamnă să bei singur din ea pentru că ți-ai cumpărat sticla cu numele tău pe ea. Întreabă oamenii pe stradă, de la babe până la boschetari, cine se mai numește ca tine și dă-i să bea. Ești chiar demn de glumele „forever alone” dacă nu faci asta. Dar nu poți lua o sticlă cu nume de femeie pe ea (dacă ești bărbat), că-ți vor spune alți proști că bei dintr-o sticlă gay. 2. Ai da trei lei pe o sticlă de Coca-Cola ca s-o împarți cu un străin din stația de autobuz doar pentru că așa scrie pe etichetă?
3. Gândacii pot supraviețui bombei atomice, dar mor de la Coca-Cola. Ai avea atâta suflet încât să împarți băutura asta cu cineva?
4. Apare un val de oameni dezamăgiți că nu-și găsesc numele pe sticlă. Sunt prea mulți Marin, Ion, George, Maria, Ana, Cristina, Mihaela etc. Prea puțini, spre deloc, Romeo, Pricop, Manuel, Ecaterina, Vespucia și, de ce nu, Honorius, Maximus etc.
Campania asta era minunată pentru produse care chiar merită să fie împărțite între oameni. „Împarte un tampon Always cu Maria”, nu mai râde de ea pe sub mustața neepilată că-i pătată. „Împarte un prezervativ Durex cu Cătălin”, da
