UE știe foarte bine că fără bani de la stat și instituții cinematografia europeana nu ar supraviețui.
În jurnalul său de corespondent, Dan Alexe, de la Bruxelles se opreste la Festivalul de la Cannes si la premii mai puţin promovate ale festivalului, dar esenţiale pentru dezvoltarea filmului european.
Duminică 19 mai, în Cannes, în marginea festivalului, a avut loc un eveniment mai puțin „glamouros” decât aparițiile vedetelor hollywoodiene: regizorul danez Thomas Vinterberg a primit premiul european MEDIA, oferit de Uniunea Europeană pentru un proiect de film in curs de dezvoltare.
E a doua oară că UE acordă acest premiu pentru dezvoltarea unui proiect cinematografic. Proiectul premiat anul trecut, când a fost lansat premiul, filmul „Trecutul”, al regizorului iranian Asghar Farhadi, se află anul acesta chiar în competiția oficială a festivalului. Tot anul trecut, actorul unui film al aceluiași danez Thomas Vinterberg care a primit acum premiul MEDIA al UE, Mads Mikkilsen, a luat premiul de interpretare masculină.
Genul acesta de premii instituționale UE, constând în bani și servicii, sînt în general ignorate de presă, însă ele fac să supraviețuiască cinematografia europeană, amenințată din ce în ce mai insistent de negocierile comerciale dintre UE și SUA pentru crearea unei „piețe comune translatantice” (un „NATO comercial”, cum o spusese Hillary Clinton).
Statele Unite le cer europenilor să pună capăt subventionarii „industriei cinematografice”. In schimb, europenii știu foarte bine (cum știu și americanii) că fără bani de la stat și instituții cinematografia europeana nu ar supraviețui.
Europenii vor ca in textul acordurilor sa fie introdusa expresia „exceptie culturala”, ceea ce le va ingadui sa continue sa plateasca pentru a produce filme pe care deseori nimeni nu vrea sa le vada, dar care pe
