Pr. Prof. Alin Marian Pleşa_

Într-un fel aparte, femeile au o legătură specială cu Dumnezeu Cel născut la “plinirea vremii’ (Galateni 4,4) din Preacurata Fecioară Maria. Ele, contrar părerii des întâlnite că ar fi mai slabe de înger, dau dovadă în multe situaţii de viaţă de un curaj mult mai mare decât bărbaţii. Femeile sunt cele care, mai mult decât tovarăşii lor de viaţă, în dimineţile primei zile a săptămânii (Duminica – ziua Învierii Domnului), vin la biserică pentru a primi vestea cea bună (Evanghelia) a iubirii de oameni a lui Hristos cel mort şi înviat şi o duc apoi în casele şi familiile lor, pline de râvnă.

Faptul că femeile mironosiţe au fost primele care L-au văzut pe Hristos înviat din morţi are o semnificaţie deosebită. Înspăimântaţi de ceea ce se petrecuse, Apostolii s-au ascuns într-o casă, în vreme ce femeile, pline de dragoste, de căldură sufletească şi de bărbăţie, s-au dus la mormânt încă dinainte de a se ivi zorile pentru ca să ungă Trupul lui Hristos cu miresme. Nu le-a fost frică nici de întuneric, nici de singurătate şi nici de soldaţi. Aceasta înseamnă că, pentru a se învrednici să-L vadă pe Hristos înviat, omul are nevoie de dragoste şi de bărbăţie.

Aşadar, mironosiţele au devenit binevestitoare ale celor ce vor binevesti Învierea lui Hristos tuturor oamenilor. Dacă Eva a fost cea care a adus lui Adam vestea căderii, acum, tot femeia este cea care aduce Apostolilor vestea Învierii. Este o restabilire a demnităţii feminine şi prin sfintele mironosiţe. Urmând calea acestor sfinte femei vom vedea piatra dată la o parte de la uşa mormântului, vom vedea îngerul care spune: “Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe lisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. lată locul unde L-au pus.” (Marcu 16,6).

Toate aceste lucruri ne îndreptăţesc să considerăm această Duminică a Mironosiţelor ca o zi a femeii creştine, a femeii-ma