Unii au tăiat salariile bugetarilor otova, alţii reduc la sânge schemele de personal (vezi concedierile colective ce se pregătesc prin companiile de stat). Nu ne mai vindem străinilor resursele (Cupru Min), le dăm doar infrastructura (CFR Marfă).Programul de privatizări a rămas la fel de ambiţios (vă mai amintiţi de moţiunea „Opriţi Guvernul şantajabil. Aşa nu, niciodată!” care a dărîmat guvernul Ungureanu?). Despre gazele de şist nu mai zic nimic, diferenţele de abordare au dispărut chiar dacă între timp s-au ţinut nişte referendumuri la nivel local iar oamenii de la Roşia Montana nu vor iarăşi decât să muncească prin reclamele cumpărate de RMGC fapt ce a determinat demisia ecologistului Remus Cernea din USL. Debitorii cu clauze abuzive prin contracte sunt lăsaţi mai departe la mâna băncilor, acordul cu FMI va trece dar mai vrem unul, pentru „stabilitate”. Băsescu era omul serviciilor, bugetul SRI a crescut şi sub guvernarea Ponta. Fiecare are acum justiţia lui, sinecurile proprii (ASF?) iar asemănările pot continua.

Care sunt atunci diferenţele de substanţă între fosta şi actuala Putere? Cea mai importantă vine din calibrarea reacţiilor contestatarilor. În locul isteriei Antenei 3 avem sarcasmul moderat al postului B1 (deh, sunt totuşi măsuri de dreapta!). OTV-ul, singurul care putea juca pe coarda populistă fără a i se da peste nas a fost închis preventiv. De fapt, a fost închis mai degrabă partidul-televizor care e zero barat fără suportul media (cam riscant să zburde liber un partid anti-sistem când ai aceeaşi Marie cu altă pălărie la guvernare ) pentru că esenţa OTV-ului pare să fi migrat la Naşul TV dacă e să mă raportez la toţi ciudaţii care încep să apară pe acolo (doar n-aţi vrea să rămână orfan publicul amator de senzaţional ieftin). În plus, avem mutarea de maestru în cazul „tonomatului” Ciutacu. Cu echivalentul a 15.000 euro pe lună, cît s-a ve