Împăratul roman Constantin cel Mare s-a convertit la creştinism, după cum o atestă scrierile istorice, printr-o minune dumnezeiască, în 312 d.Hr. Înaintea luptei cu împăratul Maxenţiu a văzut pe cer o cruce luminoasă pe care scria „hoc signo vinces” – „prin acest semn vei învinge”, punând apoi să se zugrăvească pe scuturile soldaţilor acest semn. Sprijinit pe puterea Sfintei Cruci, a atacat armatele mult superioare ale lui Maxenţiu, le-a învins la 28 octombrie 312 şi a cucerit scaunul de la Roma. Ca urmare, la câteva luni, noul împărat a emis Edictul de la Milano (3131), prin care se acorda deplină libertate creştinismului. Acesta devenea, din religie persecutată, religie tolerată, cu libertăţi asemănătoare celorlalte religii.

După Edictul de la Milano, care consfinţea libertatea credinţei creştine, împăratul Constantin a întreprins o serie de acţiuni menite să îmbunătăţească viaţa creştinilor. În acest sens, a desfiinţat pedepsele necreştine ca răstignirea, a luat dreptul tatălui de a-şi vinde sau omorî copiii, a favorizat eliberarea sclavilor, a stimulat ajutorarea văduvelor, săracilor şi bolnavilor, a aprobat înfiinţarea justiţiei şi instanţelor episcopale, a dat legi pentru administrarea Bisericii creştine, a generalizat ca zi de odihnă duminică, ziua Învierii lui Hristos, şi multe altele. De asemenea, a iniţiat construirea de noi biserici în toate zonele imperiului său sau repararea celor existente. O altă mare înfăptuire a sa a fost construirea, din temelii, a unei mari cetăţi, care îi va purta secole de-a rândul numele: Constantinopol („oraşul lui Constantin”).

Împăratul roman Constantin cel Mare s-a convertit la creştinism, după cum o atestă scrierile istorice, printr-o minune dumnezeiască, în 312 d.Hr. Înaintea luptei cu împăratul Maxenţiu a văzut pe cer o cruce luminoasă pe care scria „hoc signo vinces” – „prin acest semn vei învinge”,