Pentru mine, finala Eurovision 2013 s-a terminat înainte să înceapă. Sâmbătă, cam pe la 21.35, când o reporteră frenetică a TVR s-a dus peste reprezentantul României, Cezar Ouatu, ca să-i ia o declaraţie înainte de concurs, la cald
Atât de cald, încât l-a găsit pe contratenor la bustul gol, tot numai fibre şi grimase. Zici că omul se pregătea să intre în ring în locul lui Lucian Bute, în prezent accidentat. Şi pentru ca asemănarea cu lumea boxului să fie totală, întrebat despre ce va face în finală, Cezar a răspuns fără ezitare: îi rupem ! Dumnezeule, mi-am spus, oare pe cine vrea să rupă? Pe ceilalţi concurenţi, pe organizatori, pe cetăţenii europeni care se uită la Eurovision, pe cei din juriile de specialitate ? Bine ca n-am aflat. După cum n-am aflat nici ce reprezintă „îi” ăla. „Îi„, adică noi, Cezar şi Ouatu, delegaţia României sau noi, tot poporul român ?
Oricum, replica m-a lăsat mască. Te poţi aştepta la multe de la un contratenor tânar, care îşi închipuie că are lumea la picioare, numai să dea declaraţii ca un fotbalist din Liga a doua nu te poţi aştepta. Aşa că am dedus că este ceva în neregulă cu acest cântăreţ, altfel talentat. Cei cunoscători mi-au explicat că poate fi o reacţie pe fond de stres. După cum, tot pe fond de stres, a izbucnit în lacrimi după ce a câştigat selecţia naţională. Dar dacă lacrimile sunt de înţeles şi înnobilează, strigătul de galerie este ceva de neînchipuit pentru un cântăreţ de muzică de operă, chiar dacă, între timp, a dat-o pe pop.
Acest „îi rupem” nu a fost, din păcate, nici prima, nici ultima reacţie ciudată a lui Cezar Ouatu, chiar dacă este cea mai deplasată. Prin ţară, înainte de plecarea în Suedia, declara că el este un personaj mai presus de concursul Eurovision (de ce s-o mai fi dus ?). Arc peste timp, după finala în care a ieşit pe locul 13, a declarat că a fost „favorit la titlu din partea fanilor
