Însă azi vă voi vorbi despre mine și telefonul meu mobil și cum acesta mi-a schimbat viața. Iată despre ce voi vorbi. Iată 35.830 de linii de informații. Date neprocesate. De ce sunt aceste informații aici? Pentru că în vara lui 2006, Comisia Europeană a propus o directivă -Directiva privind stocarea datelor - care spune că toți operatorii de telefonie din Europa, toți furnizorii de servicii Internet din Europa trebuie să stocheze o serie de date despre utilizatori. Cine sună pe cine? Cine îi trimite cui emailuri? Cine trimite cui SMS-uri? Și dacă folosești mobilul, locația îți este înregistrată. Toate aceste informații sunt păstrate între 6 luni, cel puțin, până la doi ani de operatorii de telefonie sau de furnizorul de servicii Internet.
În toată Europa, oamenii s-au revoltat și au spus: „Nu vrem asta”. S-au opus ideii ca datele să fie păstrate. Au spus că vor autodeterminare în era digitală și nu doresc ca operatorii de telefonie și furnizorii de Internet să stocheze acele informații despre ei. Avocați, jurnaliști, preoți - toți spuneau: „Nu vrem asta.”
După cum vedeți, circa 10.000 de persoane au ieșit pe străzile din Berlin și au scandat: „Libertate, nu frică”. Unii au spus chiar că directiva va fi varianta 2.0 a Stasi. Stasi era poliția secretă din Germania de Est.
Mă întreb și eu - oare chiar funcționează? Chiar pot să stocheze aceste informații despre noi? Ori de câte ori îmi folosesc mobilul? M-am dus la operatorul de telefonie, Deutsche Telekom, la acea vreme cel mai mare operator de telefonie din Germania, și i-am rugat, vă rog, trimiteți-mi toate informațiile pe care le aveți despre mine. I-am rugat o dată, de două ori. N-am primit niciun răspuns concret, doar răspunsuri evazive.
Le-am spus că vreau să văd acele informații deoarece aveau legătură cu viața mea. M-am decis să îi dau în judecată f
