Suferința părintelui Iustin e, de vreo căteva săptămâni, în buna tradiție românească, subiect de dat cu părerea și, evident, de croit scenarii, de la cele de crunt realism la cele SF la pătrat. Da, aura de care e învăluită personalitatea duhovnicului de la petru Vodă, crește exponențial interesul pentru cazul său. Poate și puținătatea informațiilor necesare pentru a hrăni nesătula curiozitatea a publicului a contribuit la avalanșa de întrebări. De ce? Dar unde e internat? Sigur și-a revenit? Nu cumva?… Și tot așa. De aici însă și până ca suferința unui om considerat sfânt în viață să devină trambulină pentru fel de fel de amatori de publicitate, de Mame Omida cu sutană sau cu haine civile parcă e totuși prea mult. Ieșirea unui preot obscur fix în acest moment cu dezvăluiri evident senzaționale și biensur în exclusivitate sub un titlu demn de Infractoarea Mov („omorât cu premeditare”) arată că da, unii nu au limite. Niciun fel de limite. Vorbeam zilele acestea cu oameni care îl cunosc pe părintele Iustin sau se pricep la istorie. Crimă așa? Cu plimbarea victimei prin țară, cu expunerea ei mediatică la acest nivel? Haida de! Măi oameni buni, într-un caz similar (că legat de Părintele Iustin mi-e și teamă să vorbesc despre așa ceva), cu un personaj incomod ajuns la o anumită vârstă și cu sănătatea subrezită, o ipotetică lichidare se realizează loco (ai acces, e mai comod, nu dă de bănuit). Sună atât de apocaliptic „omorât în operații” când oricare dintre noi poate da colțul (cum se spune în popor) citind ziarul sau vorbind la telefon că doar trăim în epoca vitezei, a stresului, a afecțiunilor cardiace care ucid năprasnic. Judecând inclusiv pe baza reperelor strâmbe ale răspândacilor de conspirații, tot apar chestiuni care se bat cap în cap. Pe de o parte ni se tot injectează subiectul nesimpatiei duhovnicului de către capul Bisericii Ortodoxe, acuzat printre altele și d