1957 – Vede pentru prima oară lumina zilei Irinel Columbeanu. Din păcate, lumina zilei nu îl vede la rândul ei pe Irinel, întrucât acesta era prea mic. Ion Columbeanu, tatăl cunoscutului om de afacerei, se gândește tot mai serios să facă rost de încă un bebeluș scund și să-l pună în continuarea lui Irinel, într-un parpalac.

1960 – Irinel Columbeanu învață foarte târziu să meargă, deoarece până la vârsta de trei ani stă numai pe umerii piticului din partea de jos a parpalacului. În schimb, el e jumătatea de copil care se ocupă de partea cu vorbitul. Ba mai mult, având mâinile la dispoziție, începe s-o rupă puțin și pe engleză.

1963 – Copilăria extrem de fericită îl face pe Irinel Columbeanu să-și pună o dorință imprudentă: să nu mai crească niciodată.

1971 – Irinel Columbeanu se dovedește un tânăr precoce. La 14 ani, deja îi albise părul și se lua la ceartă cu necunoscuți în autobuz, pe motiv că vorbesc prea tare și nu-i cedează locul. Renunță la ghiozdan și începe să meargă la școală cu un coș de cumpărături pe rotile.

1974 – Are loc ruptura definiivă dintre Irinel Columbeanu și piticul din parpalac pe umerii căruia stătea. Piticul e nemulțumit că, de când Irinel a început să se uite după femei, nu-i mai spune când urmează o bordură sau când vine cineva din față. Cei doi își promit totuși să rămână prieteni și să se mai vadă din când în când, la un baschet, ca să împartă, ca-n zilele bune, același tricou mărimea M.

1993 – După aproape 20 de ani, Irinel Columbeanu se întâlnește pe stradă cu piticul cu care mult timp a împărțit același parpalac. Din păcate, trece pe lângă el ca un străin, nerecunoscîndu-l, întrucât piticul era și de data asta băgat în partea de jos a unui parpalac, însă alături de altcineva, care părea că-l face fericit.

2004 – Irinel Columbeanu inventează un sortiment nou de ciment. Legendele spun că mult tim