De ani de zile, situaţia e aceeaşi: colegii "binevoitori" din TVR cârcotesc: "Ia uite-o şi pe asta, ce de sponsori are la emisiune!". Ziariştii fabulează pe seama uriaşelor avantaje pe care cică mi le procură contractele de sponsorizare, iar şefii îmi alocă, constant, bugete ridicole, motivând: "Las’ că Marina se descurcă, găseşte sponsori!"...
La început nu a fost greu: TVR era pe val, emisiunile mele erau "vârf de lance", firmele private erau în plină ascensiune şi musteau de dorinţa de a se face cunoscute. Programele mele funcţionau ca un adevărat magnet pentru cei avizi de publicitate. Eforturile mele de a-i convinge se întâlneau, la jumătatea drumului, cu încercările de a mă convinge EI pe mine să le accept produsele şi serviciile sub umbrela emisiunilor mele. Şi, uite-aşa, ani la rând, invitaţii mei au plecat acasă cu foenuri, prăjitoare de pâine, covoare, lustre, pijamale, torturi de ciocolată sau vouchere pentru câte un sejur la Herculane sau în Dubai.
Vremurile s-au schimbat. Criza i-a lovit pe privaţi şi nu a ocolit nici TVR. A întocmi săptămânal lista de sponsori a devenit un "challenge" serios chiar şi pentru un om ambiţios ca mine. Iar sabia lui Damocles stă deasupra noastră, căci fără sponsori şi bizuindu-ne exclusiv de bugetul alocat... ajungem la sapă de lemn. ...Sau, mă rog, la rating de lemn. Cei care ne invidiază pentru reuşitele noastre ar fi terminaţi dacă ar trebui să treacă, cot la cot cu noi, prin furcile caudine ale găsirii sponsorilor. Mitul firmelor care-ţi bat la uşă, oferindu-ţi serviciile lor, s-a spulberat de mult. Sisif ar fi invidios dac-ar vedea râvna cu care echipa mea caută firme pe care criza nu le-a zdruncinat încă într-atât încât să bage capul în nisip la S.O.S.-ul nostru.
Greu de descris umilinţele pe care le parcurgem căutând, prezentând, convingând, implorând, negociind, abandon
