Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins pe 30 aprilie curent plângerea Ludmilei Gusar, văduva unui militar separatist din autoproclamata republică nistreană, omorât în timpul conflictului armat de pe Nistru. Reclamanta pretindea că soţul ei a fost ucis de grupul Ilaşcu şi acuza Republica Moldova şi România de complicitate.

„Reclamantul a pretins că soţul ei a fost ucis cu arme din România, care a furnizat arme „teroriştilor“ din grupul Ilaşcu, priun intermediul serviciilor secrete moldoveneşti. Prin urmare, este direct responsabilă pentru moartea acestuia.

Ea s-a mai plâns că autorităţile Republicii Moldova nu au efectuat o anchetă eficientă care să elucideze circumstanţele morţii soţului ei şi nu a avut posibilitatea să solicite despăgubiri de la făptaşi“, se arată în plângerea depusă de văduva lui Gusar.

CEDO a respins solicitarea femeii, pe motiv că acţiunile invocate s-au desfăşurat mai înainte ca România să ratifice Convenţia Drepturilor Omului.

În ce priveşte plângerea împiotriva republicii Moldova, CEDO a menţionat că Procuratura Generală a întrerupt ancheta privind circumstanţele decesului lui Gusar de la 9 decembrie 2000. Reclamantul a depus plângerea la CEDO pe 19 august 2002, dar a întrebat în mod formal cu Biroul Procurorului General cu privire la evoluţia anchetei doar la 5 decembrie 2002. Se pare astfel că s-a interesat de anchetă, după eliberarea lui Ilie Ilaşcu din arest“.

Referindu-se la decizia Curţii Europene, Alexandru Postică, reprezentant Promo-Lex, afirmă că această plângere a fost o tentativă eşuată a grupurilor militare din stânga Nistrului de a acuza România şi Republica Moldova. „O tentativă de a micşora importanţa deciziei în cazul grupului Ilaşcu şi cel al şcolilor româneşti din Transistria. Au speculat cu neadevăruri“, ne-a comunicat Postică.