Aşa, mai de pe margine, putem spune că liberalilor li se cam pregăteşte ceva, fără a ne interesa foarte mult destinul acestui partid care, evident, n-are nimic din orgoliul şi pretenţiile din vremurile Brătienilor, nu are nici pe departe susţinerea şi compoziţia unor elite senioriale şi nici o certă ancorare în dreapta eşicherului. Cum spunea cineva inspirat, liberalii sunt de dreapta exact în măsura în care liderii PSD sunt de stânga, o stângă amărâtă în Armani, Gucci şi Lamborghini.

Sigur că de fapt Antonescu are o problemă, acum, pentru că mai ieri s-a dumirit Ponta că are o mare problemă, recte faptul că nu toţi greii din PSD, cei care contează ca baroneţi locali, toţi hrebenciucii, oprişanii, alde măzăricarii şi nichiţii, nu sunt foarte convinşi că e necesar ori că e obligatorie o politică cinstită, în raport cu liberalii, oarecum corectă, onestă, un soi de gentleman’s agreement care presupune respectarea unui cuvânt dat. De fapt, aceştia au realizat mai de mult că dacă preţul menţinerii USL este doar concedarea Preşedinţiei lui Antonescu, după ce prin modificarea Constituţiei prerogativele acesteia vor fi devenit decorativ-retorice, PSD s-ar putea răsuci şi reevalua o înţelegere, mai ales că Ponta stă din ce în ce mai bine în sondaje. În plus, în teritoriu, Iaşul fiind un bun exemplu, PNL şi-a cam impus în deconcentrate cam toţi clienţii şi camarilla, nu prea s-a respectat un algoritm real, un prag al minimei corectitudini până şi între şmenari, ori asta deja deranjează concret şi efectiv, pentru că înseamnă bani, mulţi bani, multe şi mari interese.

Povestea cu acuzaţiile iterate de Roşca Stănescu şi scuzele formale ulterioare, sugerează mai mult că acesta a fost folosit doar pe post de cal troian, ca o iudă sacrificabilă, pentru că altfel, critici mult mai dure au mai tot fost aduse USL-ului şi de Tăriceanu, şi de Ludovic Orban, chestii care n-a