Criza economica nu a lovit atat de puternic Romania – o tara bogata cu un popor descurcaret. Parametrii macro-economici sunt chiar foarte buni in contextul dat: cresterea economica este pozitiva, deficitul bugetar mic, datoria externa suportabila, somajul si inflatia reduse.
Absorbtia de fonduri europene este, intr-adevar, dezastroasa dar aceasta arata si ca romanii au capacitatea de a fi contributori neti la bugetul european. Exista multe necazuri, insecuritate sociala, polarizarea averilor, pensii mizerabile, salarii indecent de mici dar raul acesta este incomparabil mai putin accentuat ca in alte tari precum Grecia sau Cipru. Concluzia este ca euro-scepticismul romanesc actual – consecutiv unui euro-entuziasm apreciat de unii ca naiv pe cand in realitate era structural, geo-strategic, obiectiv – nu este efectul presiunilor existentiale ci al unei frustrari culturale – si prin aceasta, tot structurale – tinand de discriminarea la care sunt supusi si de incalcarea constanta a demnitatii lor nationale.
Cand unii (neprieteni) afirmau ca a fi roman nu este o nationalitate ci o profesie, involuntar ei dadeau glas observatiei potrivit careia romanii nu s-au caracterizat niciodata prin nationalism etnic (de regula exclusivist, intrucat este irational) ci prin nationalism geo-strategic (potential integrator, intrucat este rational). Cu alte cuvinte, ei nu au dorit sa isi afirme superioritatea culturala fata de altii ci sa isi protejeze securitatea in raport si eventual impreuna cu altii. De aceea le-a fost usor sa accepte ca altii sunt mai buni sau la fel de buni sau in alt fel buni ca ei. Din nefericire aceasta calitate a fost prezentata ca defect. Iata, insa, ca acum, discriminati pe criterii nationale, romanii descopera nu doar ca sunt altfel decat ceilalti ci ca fiind altfel sunt obligati sa-si apere identitatea culturala. Altminteri cosmopolitismul, car
