Daca tot am vorbit despre bine, n-ar fi rau sa vorbim despre rau, Sursa imagine: jurnalul.ro

despre raul pe care ni-l facem

de dimineata pana seara,

de parca am fi programati sa facem rau,

fara sa ne ceara neaparat cineva

sa facem rau,

de aici si starea de a face rau,

gandul de a face rau in fiecare zi

fara sa ne propunem,

mintea noastra a fost pervertita in a face rau

in orice situatie,

cu orice ocazie,

fara teama de a gresi,

fara teama ca el ar putea sa doara,

stim asta foarte bine,

ca si pe noi ne doare in fiecare zi,

si noi suntem, la randul nostru, victime,

de-aici, cred ca de aici si pornirea noastra,

in oglinda, inconstienta,

de a face rau

fara sa mai stam pe ganduri,

fara sa ne puna cineva,

fara sa mai calculam,

asa am ajuns sa facem rau,

un rau natural,

un rau venit de la sine,

fara sa-i cunoastem resorturile,

cauzele, substraturile, dedesubturile,

un rau clasic,

un rau aflat la ordinea zilei,

un rau necesar,

ca o doza pe care trebuie s-o eliminam

ca sa supravietuim,

doza de supravietuire,

doza de viata si multumire,

sinele metamorfozat intr-un cip,

inregistrand mecanic impulsuri de rau in mai rau,

sinele – odata de sine statator – a devenit la randu-i

un corp strain intr-un alt corp de atata rau

pe care-l face,

si-l face,

raul fiecaruia pentru fiecare

n-are nevoie de aprobare,

n-are constiinta,

n-are identitate,

e un rau strain,

dar in acelasi timp comun,

un rau livrat ca intr-o retea cu milioane de abonati,

asa vine raul, frate cu raul prin cablu,

prin internet sau prin plic timbrat,

postasul din noi nu intarzie niciodata

si nici nu suna intotdeauna de