La 20 mai 1990, Statul român avea peste 100 miliarde dolari în active, zero datorii publice, o populaţie tânără, multe creanţe de recuperat şi 23 de milioane de locuitori. În 2013, Statul român e îndatorat cu peste 50 de miliarde de euro, deposedat de resurse şi cu o populaţie îmbătrânită, de numai 19 milioane. Să facem recensământul actorilor politici şi auditarea partidelor care au orchestrat ori supravegheat Marele Jaf!

Au trecut 23 de ani de când echipa lui Ion Iliescu a instituit, în mod legal, democraţia originală. Aniversăm un sfert de veac de când, într-o Duminică a Orbului, Frontul Salvării Naţionale şi-a câştigat legitimitatea democratică în exerciţiul abuziv al puterii.

După atâta vreme, avem o singură certitudine: cei care ne-au furat trecutul, vor să ne confişte şi viitorul. Urmaşii sau bastarzii fostului FSN sunt şi astăzi la putere. Ei orchestrează Marele Jaf, adică nimic altceva decât lupta între trădare şi prădare: unii doar spoliază avuţia naţională, în timp ce alţii vând interesul românesc.

În 1990, Statul român avea peste 100 miliarde dolari în active, zero datorii publice, o populaţie tânără, multe creanţe de recuperat şi 23 de milioane de locuitori. În 2013, Statul român e îndatorat cu peste 50 de miliarde de euro, deposedat de resurse şi cu o populaţie îmbătrânită, de numai 19 milioane.

Ar fi potrivit, cred, să facem recensământul actorilor politici şi auditarea partidelor care s-au succedat la putere în toată această perioadă.

La 20 mai 1990, miile de întreprinderi ale Statului şi resursele enorme de bogăţie ale României puteau genera lichidităţi, oportunităţi de privatizare şi, deci, un salt economic. Românii sărăciţi de dictatura comunistă, cetăţenii limitaţi de lipsa orizontului istoric şi izolaţi de restul lumii civilizate, puteau să intre în contact cu antreprenorii