În urmă cu sute de ani, în actualul cartier Rahova se adăposteau oamenii cu handicap din oraş. Podul Calicilor, aşa cum se numea zona, era învecinat cu Ţigănia Mitropoliei, acolo unde omorurile erau un fapt obişnuit. Legea ţigănească se întindea peste locuitorii Podului Calicilor, iar după nenumăratele abuzuri, cartierul calicilor a fost şters de pe hartă de cei mai înstăriţi oameni ai vremii.

În urmă cu aproximativ 200 de ani, în Capitală exista un inginer pe care îl chema Hartel, iar sub domnia lui Grigore-Vodă Ghika a făcut primul caldarâm bucureştean. În anul 1824, în oraş erau cinci căi principale care îl brăzdau în diferite direcţii.

Calea Mogoşoaiei, numită şi Podul Mogoşoaiei, era cunoscută şi sub numele de drumul Braşovului sau Calea Victoriei. O a doua cale principală a oraşului era Calea Şerban-Vodă, căreia din secolul al XVIII-lea i se spunea Podul Beilicului, denumire păstrată pentru mult timp. Calea Moşilor se numea şi Podul Târgului-de-Afară, alături de care se afla şi Podul-de-Pământ, stradă numită aşa după materialele de construcţii care se găseau pe suprafaţa acesteia, „pietriş şi moloz“ .

A cincea stradă existentă în Bucureştiul de acum vreo 200 de ani era Calea Craiovei, al cărei adevărat nume a fost Podul Calicilor. Dintre cele cinci artere principale ale Bucureştiului trecut, cea din urmă este una dintre cele mai interesante, datorită istoriei şi primilor locuitori pe care i-a avut.

Povestea Podului Calicilor, cartierul Rahova din zilele noastre

În urmă cu sute de ani, străzile se numeau căi sau poduri, iar numele acestora era pus în funcţie de cel mai avut boier din zonă sau după trăsătura caracteristică a populaţiei. Aşa a ajuns cartierul Rahova din zilele noastre să numească Podul Calicilor, nume dat după sărăcia din zonă.

După ce în cartier au început să sosească şi alţi oameni, care nu erau notorii pentru