Ştiindu-l practic de o viaţă pe Sorin Roşca Stănescu, cu care am împărţit şi despărţit momente importante ale carierei de jurnalişti, mă bântuie o bănuială: nu cumva această criză, din relaţia celor două partide, care pare a fi şi cea mai serioasă de până acum, a fost pusă la cale cu sânge rece pentru a testa rezistenţa alianţei? N-ar fi prima dată când Sorin face o astfel de manevră. A exersat-o intens la “Ziua” unde a montat şi demontat nenumărate alte crize, din care a ştiut să tragă foloasele care astăzi au făcut din el un ales al naţiei.
De la formarea sa până acum USL a mai trecut prin momente dificile. Cel mai serios a fost acela al nominalizării candidaţilor la funcţiile de procurori, pe care interimarul Ponta le-a făcut fără a-l consulta pe Antonescu, căruia îi revenea prin algoritm responsabilitatea Justiţiei. Liberalii nu şi-au ascuns deloc supărarea, ba din contră, dar n-au ameninţat cu desfacerea logodnei. Au preferat să rămână cu o poliţă de plătit la o viitoare criză.
Ce s-a întâmplat acum? După ce a reuşit să forţeze, practic, crearea unei comisii parlamentare care să ancheteze abuzurile comise de DNA-ul lui Daniel Morar în cazul “Bârsan”, în special prin percheziţii neautorizate la domiciliul judecătorului european, Sorin Roşca Stănescu s-a aflat în faţa unor temporizări şi manevre exprimate suficient de clar de partea social-democrată a comisiei, condusă de socrul premierului, Ilie Sârbu. Când lucrurile au ajuns, practic, într-un punct mort, exprimând destul de limpede lipsa dorinţei de a se merge mai departe, Roşca şi ceilalţi membri liberali şi-au dat demisia, acuzând deloc voalat intenţiile muşamalizatoare ale oamenilor lui Ponta. Atacurile, declanşate în stil gazetăresc, au inflamat tabăra social-democrată, al cărei lider, altfel destul de împăciuitor în astfel de situaţii, a zis: Basta!
Dacă nu-l daţi afar
