Adică tutunul. La început, acesta a fost perceput ca un fel de panaceu, datorită efectelor sale considerate benefice şi, ca orice noutate, a adunat mulţi adepţi. Nu peste mult timp însă au fost observate şi efectele sale nocive.
Regele John I al Angliei a emis în 1603 un decret împotriva fumatului şi de atunci se dă o luptă pe viaţă şi pe moarte între fumători şi nefumători. În anii 1960 deja erau cunoscute aproape toate efectele nocive ale fumatului şi fuseseră deja evaluate costurile tratamentelor majorităţii bolilor cronice provocate de nicotină, gudroane şi celelalte...
Am impresia că, încetul cu încetul, cel mai mare păcat uman va fi fumatul. Nu contează că eşti beţiv, agresiv, hoţ, ucigaş „altfel” în orice fel sau pur şi simplu boulean, dacă eşti fumător... vai de capul tău. În afară de faptul că eşti obligat să vezi toate pozele acelea înspăimântătoare pe pachetele de ţigări, nu eşti primit cu viciul tău cu tot aproape niciunde în societate, iar la serviciu eşti ostracizat, toată lumea te adulmecă, de parcă ai fi făcut pe tine şi te educă cu insistenţă pentru a-ţi abandona slăbiciunea.
În vest este şi mai rău, aproape că eşti tratat ca un infractor, deşi atât acolo, cât şi aici, STATUL este cel care îţi întreţine viciul, el este cel care, în cel mai legal mod cu putinţă, îţi vinde ţigări la preţuri din ce în ce mai mari. Nu pricep şi nu mi se pare etic să te foloseşti de o dependenţă reală pentru a trage tu foloase. Mi se pare un fel de „şi fugărit de toţi...şi cu banii luaţi”.
Eu nu pledez pentru fumat, deşi am dat mulţi bani pe ţigări, nu pledez nici pentru abandonarea fumatului, pentru că îmi repugnă să fac pe convertitul. Este absolut clar că fumatul reprezintă un mare risc, atât pentru practicanţi, cât şi pentru cei expuşi fără voia lor, iar dacă asta va însemna şi izolarea socială, mai bine îl abandonaţi. ACUM!
@N_
