Deşi mi-am propus să nu scriu vreodată despre acest personaj, fac această excepţie în speranţa că, încet-încet, societatea românească va scăpa de influenţa nefastă şi greu de înţeles a unor oameni aflaţi, în realitate, la periferia ei.

Evoluţia lui e simptomatică pentru societatea românească actuală, cu o scară a valorilor prăbuşită. Un analfabet în sensul strict al cuvântului, care a făcut avere în mod ilegal, a reprezentat România în Parlamentul European, a devenit deputat cu un procent aiuritor, fiind, în momentul arestării, membru în comisia juridică a Camerei Deputaţilor!

În tot acest timp a vorbit cu uşurinţa unui copil de grădiniţă, jignind în dreapta şi în stânga, cu presa aşteptând ahtiată un cuvânt din partea lui. Banii sunt valoarea supremă în societatea românească, iată filosofia simplă cu care masele au fost cucerite. Nimic altceva decât banii, obţinuţi prin orice mijloace, de cele mai multe ori dubioase. Munca cinstită, o expresie cu care stârneşti hohote de râs.

Aşa-zisa filantropie şi religiozitate a personajului a fost mană cerească pentru pescuitorii în ape tulburi. Faptul că mima credinţa, ca orice analfabet, era privit drept dovada bigotismului iraţional care domină în întreaga ţară. Cei care îl aclamau nu se gândeau o secundă că furtul din patrimoniul statului înseamnă furt din buzunarele fiecăruia dintre noi.

Dar principala vinovată de popularitatea acestui maimuţoi a fost presa. Jurnaliştii s-au lăsat insultaţi, scuipaţi, loviţi, cu o seninătate demnă de o cauză mai bună. Alţii s-au lăsat cumpăraţi. Si-au pierdut nu doar propria conştiinţă, au mânjjit nu doar propria profesie, dar au revărsat lăturile într-o societate deja plină de murdării. Iar urmările se văd.

Poate de acum, când personajul e acolo unde ar trebui să fie într-o societate cât de cât normală şi într-un stat de drept, presa o să revină spre valorile