Începem cu o constatare pe care a făcut-o colegul dvs. Sever Voinescu: marea problemă a opoziţiei, a PDL, acum, e că râde lumea de ea. Că de la o vreme nu mai există niciun comentariu politic despre opoziţie care să nu conţină nuanţe de milă şi urme de batjocură. Comunicare în PDL e la pământ, din această perspectivă. Cum veţi îndrepta lucrurile?

Dacă prin „lume“ înţelegem acele voci critice care sunt chiar din interiorul PDL, e „o lume“, n-aş spune „lumea“. Pe de altă parte, să constaţi acum că această comunicare e deficitară, ca şi cum ai spune că acum o lună PDL avea o comunicare eclatantă, briliantă, persuasivă, cu mult aplomb, iarăşi e o ipocrizie. PDL va trebui să înveţe să comunice, pentru că a vorbi doar în clişee, a folosi doar punctaje, a-i pune pe oameni doar să emită propoziţii pe care nu le gândesc nu se numeşte comunicare. Acum venim la ceea ce se numeşte cum faci opoziţie. Eu personal – şi punctul acesta de vedere l-am exprimat şi în interiorul partidului – nu cred că opoziţia e să stai pe margine şi să fii un chibiţ. Dacă a face opoziţie înseamnă să scrii pe bloguri, să faci conferinţe de presă, să te duci la televizor şi doar să comentezi, să fii un altfel de jurnalist cu carnetul de partid, mie mi se pare şi contraproductiv, şi foarte puţin. Pe fond, opoziţia înseamnă să răspunzi la acţiunea puterii cu o contraacţiune. Să spui doar: nu ne place ce face guvernul e extrem de puţin. Arată ce poţi tu să faci.

Pentru că vorbim de comunicare, în momentul de faţă există un birou de presă la PDL?

Există un birou de presă la PDL, dar exact asta spuneam, că e vorba de altfel de comunicare. Să fii politician, cu atât mai mult să fii politician în opoziţie, nu înseamnă să redai metafore, epitete, să nici nu le gândeşti şi să nu cauţi să ai şi tu soluţii, pentru că, atunci când eşti în parlament, activitatea de opoziţie nu se monitorizează prin