Procesele durează prea mult. Ghici cine trebuie să lupte pentru reforma în justiţie? Deputatul Neţoiu şi deputatul Becali!
Încă doi ani de aşteptare pînă la un verdict în Dosarul Transferurilor. Doi ani reprezintă o estimare optimistă. Calitatea de parlamentar a unuia dintre inculpaţi, Gigi Neţoiu, ar putea complica şi mai mult traseul Dosarului prin instanţe. Există şanse ca deputatul Neţoiu, ales în decembrie 2012, să fie judecat separat, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Lentoarea cu care se împarte dreptatea la noi este echivalentă cu rapiditatea tribunalelor staliniste. O judecată tergiversată cu anii nu e cu nimic mai solidă şi mai întemeiată decît o judecată sumară, ochiometrică. În Dosarul Transferurilor, drumul lung şi anevoios pînă la verdict este şi în spiritul, şi în litera bătăii de joc. Cetăţeanul, microbist sau nu, aşteaptă de la tribunale să judece şi să dea verdicte. Nu aşteaptă să fie răzbunat, consolat, confirmat. Aşteaptă ca legea să fie aplicată şi atît. Or, în acest moment, pentru a aplica legea, magistraţii români au nevoie de un răstimp nefiresc de lung.
Cazul Neţoiu, care ar putea complica Dosarul Transferurilor, e posibil pentru că fostul acţionar de la Dinamo a fost votat de nişte cetăţeni. A fost votat, pentru că a putut candida. Dacă aveam o lege a lustraţiei în vigoare (hai, că n-au trecut decît aproape 24 de ani din ‘89!), care să interzică accesul la funcţii pentru foştii membri ai Securităţii, candidatura în Dolj a domnului Neţoiu n-ar fi fost posibilă. Domnul deputat Neţoiu a fost ales, deşi are dosar penal, deşi a declarat pe propria răspundere că a lucrat în cadrul fostei Securităţi. Mai vreţi reformă a clasei politice?
A dobîndit, o dată cu funcţia, imunitate parlamentară. Şi-ar putea pierde imunitatea dacă deputaţii din Comisia Juridică decid asta. În Comisia Juridică a Camerei îl găseam, pînă ieri,
